Dacă (ne)fericirea ar fi un oraș, l-am numi București
Nov10

Dacă (ne)fericirea ar fi un oraș, l-am numi București

Sînt în Gara de Nord. Are locul ăsta un acel ceva, mai ales la 6 dimineața.

Read More
Moftul de fotograf – Ghenadie Prisacaru, fotograful „Generației Autoportret“
Jan28

Moftul de fotograf – Ghenadie Prisacaru, fotograful „Generației Autoportret“

Cel mai mare moft a fost să stau doi ani fără vreun aparat de fotografiat. Am doar un aparat foto pe film, acum, pe care-l port cu mine, însă fără să fac fotografii.

Read More
Jurnal – Ministerele sunt în concediu, doar la Ploi se lucrează
Dec09

Jurnal – Ministerele sunt în concediu, doar la Ploi se lucrează

De două zile merg la Minister să-mi beau cafeaua în hol aşteptând ca domnul ministru să-şi facă timp să mă primească. Mi-am lăsat umbrela la hotel azi.

Read More
Răul cel mai mic
Nov02

Răul cel mai mic

Cu cine să votezi? Pe cine să votezi din toată harababura asta şi, mai ales, în vremuri ca astea?

Read More
Cum am involuat și asta nu e cea mai rea parte
Oct28

Cum am involuat și asta nu e cea mai rea parte

S-a întâmplat în mod nestingherit şi pe nesimţite, fără pic de durere sau măcar să-i pese.

Read More
Cum mi-am pierdut trei ore din viață citind 50 de umbre ale lui nea Prăfuriu
Jul30

Cum mi-am pierdut trei ore din viață citind 50 de umbre ale lui nea Prăfuriu

Am citit Fifty Shades of Grey și m-am ales cu tahicardie, jur.

Read More
Metehne de crîșmă
Jul28

Metehne de crîșmă

Sorb și plescăie. Nu se mai înghit unul pe altul de ceva vreme, dar duminica fac o excepție. Păcat că azi e vineri. O să se și certe, dar puțin mai tîrziu. Acum își vîră lingurile în mulțumirea cu gust de usturoi.

Read More
Schimburile proaste pe care le faci din optimism
Jun09

Schimburile proaste pe care le faci din optimism

Nu-ți spun toate astea ca să te descurajez și nici răul nu ți-l vreau, dar în ultima vreme i-ai cam păcălit pe proști.

Read More
Acul metronomului merge din boală în boală
Mar17

Acul metronomului merge din boală în boală

El e din paradigma cealaltă, își așteaptă nevasta, o asistentă grasă, care vine gîfîind din capătul holului. E jovială, „pînă ai ajuns tu, băi boule, a-nchis la non-stop“ și dispar.

Read More
De ce nu vei salva vreodată lumea
Mar11

De ce nu vei salva vreodată lumea

Fii mîndru că n-ai fost croit din stofa măreției. Ți-ar fi venit prea largă pe umerii tăi mici care nu pot duce o corvoadă.

Read More
«Baroane», de la Tudor Arghezi citire și preluare
Dec27

«Baroane», de la Tudor Arghezi citire și preluare

Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat.

Read More

Nostalgia jugului de altă dată prinde forme în prezent

Este decembrie, a trecut Crăciunul, am petrecut și apocalipsa, iar lucrurile se anunță mai bune. Așa-i cu viitorul, nu știi cât de rău e decât când l-ai ajuns. Dar iar zgârmă unii istoria dindărăt și scot pe băț comunismul. A fost readus în discuție un sondaj ale cărui cifre au fost publicate în vară. “Românii vor comunismul înapoi!” ar fi concluzia rapidă trasă din el. “Îl vor de proști ce sunt!” este continuarea. Animalele înhămate la tras Comunismul a fost o maladie la fel ca oricare altă formă de conducere a omului (nu mai încape să spun de către om, că-i evident). Dar comunismul, de fisurat ce era, nici n-a rezistat un secol la anvergura la care ajunsese. Unii au înțeles că el pică, era și greu să negi asta, și s-au retras. Ceaușescu nu a înțeles, nu a vrut acest lucru și asta din mai multe motive: era un cizmar fără școală, un sfertodoct și un încăpățânat. Românilor li s-a pus jugul după război și au tras mai cu spor în anii ’60 spre ’70. Și-au înfipt copitele în pământ, au storcit viermi și alte lighioane sub voința lor, sub biciul cârmaciului și au crezut că au atins prosperitatea. Le-a râs buza la apartamente pe care ei le ridicau și pe care le primeau fix pentru a fi mai aproape de uzine, le-a râs buza, deși gâtul le era ros de jug. Le-au lucit ochii la banii mulți pe care îi primeau – puțini în fapt, dar necheltuindu-i ei par mulți, deși burta le suna a goală. Le înghețau mâinile, urechile și jugul de pe gât în case. Erau dezinformați, prostinformați, suprainformați și loviți de propagandă din toate direcțiile și se agățau de fiece fir de informație “curată”, din exterior. Televizorul era doar suport de mileuri și praf, și poate speranțe. Li s-au umflat varicele pe gambe de atât stat la coadă, iar jugul le-a provocat răni pe ceafă. Și acum regretă comunismul?! Ceaușescu și visul romantic al unui țăran Bunica avea o vorbă: “Să nu intru-n an nou cu datorii, că nu e bine”. Ajungea mai mult să se cârpească decât să realizeze ceva, dar nu avea datorii. Chiar îi privea cu dispreț pe vecinii care, mai neajunși cu banii, se văitau că nu și-au achitat datoriile. E de fală, pe la țară, să nu începi anul cu datorii. Astă manie a avut și Ceaușescu: fără datorii. Degeaba a conceput un economist regimul în care el conducea, că Nicu nu cu economia la scară mare avea treabă. El știa ceva, fără datorii. Datoriile, împrumuturile, circulația asta a banilor fiind fix punctele de sprijin ale economiilor globale, ale...

Read More