Bilanțul anului meu

A trecut suficient timp din noul an cât să-mi pară bun cel care s-a încheiat. Sunt însă suficient de pesimist cât să nu uit lucrurile proaste ale lui. Artificiile dintre ani au tăcut și s-au stins și odată cu ele toate acele planuri pe care oamenii și le fac. De la 1 ianuarie, milioane de români slăbesc, se îngrașă, se lasă de fumat, învață să conducă, se despart, își caută prietenă, fac mai mult sex, învață ceva nou, merg la sală, și stau mai mult cu familia.

Milioanele astea fac ceva cu viața lor. Mă rog, încearcă și ei, e greu să faci ceva cu viața ta. Este mult mai ușor să faci cu a altora. Știi mereu ce le lipsește, la ce sunt proști și la ce sunt buni, dar și de ce nu le merge nimic în viață. Cred că am și eu nevoie de așa oameni, să văd și eu ce nu merge la mine.

În 2014, n-am făcut nimic marcant. Am dormit, am mâncat, am făcut ceva sex și am învățat câteva lucruri. Niciodată nu mi-am propus dinainte să fac lucrurile astea, poate trebuia. Trebuia să fi ales și eu o întâi ale lunii, o zi de luni, o zi de primăvară când să fac ceva. E aiurea să te îndrăgostești iarna, în februarie, sau mai știu eu când, toamna când ne îneacă ploaia. Am mai vorbit cu oameni, am băut ceva cu ei și am fost toți în egală măsură (sau nu) penibili între noi. Nici momentele astea nu le-am ales la o dată certă, așa le puteam trece mai ușor în calendar și puteam trece mai ușor sau mai lent peste ele.

Anul a fost bun cu mine, m-a ținut în viață și pe Pământ. În lume s-a murit, dar în jurul meu nu. Am discutat în noul an cu mai toți cei pe care îi știu apropiați, sunt toți bine, dar mai ales sunt în viață. Nu știu cum va fi bilanțul din 2016, dar poate reușesc cei câțiva să mai tragă de timp nițel.

Cât am trăit și au trăit în 2014, oamenii cu care m-am întâlnit mi-au spus de planurile lor. Cumva, fiecare a dat peste un moment de “Evrika!” și a decis să schimbe ceva în viața sa, dar nu de la o dată precisă. “Așa voi face de acum, trebuie să schimb asta!”, mi-a spus determinată o cunoștință mai spre final de an. I-am spus că e bine – bravo! -, dar încă n-a făcut nimic. Este încă între patru pereți, între aceiași oameni și în aceeași relație care nu-i mai place. Au ceva ani împreună, el nu-i dă inelul și ea de luni bune nu mai dă nicio șansă viitorului împreună. Rămân însă acolo, bilanțul lor la final de an e pozitiv: sunt împreună și fericiți că măcar au pe cineva în rutina lor.

Bilantul meu la final de 2014 FOTO Moftul (1)

Altcineva și-a găsit un nou hobby prin vara lui 2014 și-mi tot arată ce face. I-am lăudat creațiile, i-am spus că e bine. Sunt însă oribile, dar îi merge mai bine de când are ceva de făcut. Sunt și eu un om oribil că-i întrețin visul ăsta, dar parcă și persoana asta ar fi goală fără visuri.

Mama mi-a spus recent că o rudă din familie se însoară. Știam de prin noiembrie că va face și pasul ăsta și poate că e bine pentru el. Are 33 de ani, niciun loc de muncă și vreo doi ani de stat prin Spania. Are liceu, nu prea multă cultură generală și până acum a excelat la repararea instalațiilor electrice ale oamenilor din bloc. Și-a găsit o fată mai mică decât el cu 10 ani și sunt în egală măsură de urâți. În toamnă o duce la altar, îi va jura credință veșnică și va fi și el un bărbat împlinit. Bilanțul lui se anunță pozitiv: va fi căsătorit și va pune de un copil. Copilul va crește mare și va ajunge să-și facă propriul bilanț și va fi fericit. Până atunci, însă, au de plănuit o nuntă.

Până atunci, însă, milioane de români, de 20 zile, slăbesc, se lasă de fumat, fac mai mulți bani, sex mai bine, comunică mai mult. Ce să mai, fac ceva cu viața lor.

Moftul este pe Facebook. Vino în vizită.

O să îți placă și următoarele:

Normalitatea lui „dacă mă mai enervezi, ai belit-o!”

Tot ce trebuie să știi despre viață înveți de la balul FJSC

La Jurnalism înveți să minți încă de la primul examen

Author: Răzvan

Share This Post On