Gînduri de bine pentru ieşitele din FJSC de mîine
Mar29

Gînduri de bine pentru ieşitele din FJSC de mîine

La FJSC, marea facultate de jurnalism şi alde comunicării, vin anual mulţi studenţi. S-au prins, e de leneveală şi nu contează parcursul la liceu.

Read More
Când Dumnezeu dă multe, nu dă și simțul penibilului
Mar29

Când Dumnezeu dă multe, nu dă și simțul penibilului

Nu cred în Dumnezeu sau alte zeități, dar dacă ar exista, cu siguranță ar împărți calități și stângăcii tuturor oamenilor. Atunci, dacă ar exista, eu aș fi curios să știu ce calități mi-a dat mie și de ce pe unele le-a omis cu finețe. De exemplu, când eram mic, să tot fi fost pe la începutul anilor 2000, am fost convins că Dumnezeu (ăla ipotetic, da?!) nu mi-a dat simțul penibilului. Era toamnă, plouase, iar eu am alunecat, din alergare, pe doi-trei metri de pământ. Pământ galben, cleios, pe alocuri nisipos. M-am ridicat, ușor redecorat, și am pornit spre casă la pas mărunt. Nu vedeam de ce să mă grăbesc. Când am ajuns acasă, mama m-a întrebat unde am căzut. Se pare că “pe pământ” n-a fost chiar răspunsul căutat de ea. Altă dată am reușit să mă duc la școală, eram clasa a cincea, îmbrăcat invers. Adică fața bluzei era la spate și probabil că aș fi realizat singur asta, dacă n-ar fi fost monocromă cu doar o siglă mică în dreptul pieptului. Am aflat la sport de treaba asta, după o rundă de râs oferită colegilor. Dar nicicând n-a fost ca în clasa a 9-a. Aveam matematică, dădusem test și-l primisem. Nu mă aveam eu bine cu materia, dar profesorul îmi îngăduise multe până atunci și mi-am zis că mai pot profita o dată. Luasem 4. “Cât ai luat?” “5!”, am zis eu din ultima bancă. Șmecherește, el mi-a întins lațul. “Cât, mă?” “5!’, am zis din nou, cu vocea îndoită. “Ia dă să văd, vino cu lucrarea”. Subit, de neînțeles și cu toată puterea flăcării violet, până am ajuns la catedră nota era 4. Așa e în viață, notele se mai schimbă la față. De timide ce sunt...

Read More
Scrisoare către fiul meu (să-mi mulțumești, bă!)
Mar23

Scrisoare către fiul meu (să-mi mulțumești, bă!)

Și fă bine să-mi mulțumești, că dacă era după maică-ta, am fi fost catolici și tu înghesuit prin altar de popă.

Read More

Feminismu-i ca o floare – frigid, da’ se face mare

În ultima vreme am sesizat că a apărut o modă care și-a pus amprenta pe reprezentantele sexului frumos și grațios, desigur. Ea a apărut ca o mișcare, dar în ziua de azi a luat locul obsesiei pentru pantofi în cazul unora dintre femei.

Read More

“Habemus Papam”, un film despre cum să n-ai Papă, deși l-ai ales

Am prins până acum două numiri de Papă, în 2005 și acum în 2013. Între cele două am văzut și filmul “Habemus Papam”.

Read More

Sfaturi de bine pentru profesorii care vor aventuri cu elevele

Ştii deja treaba cu profesorul de sport presupus violator de elevă la Jean Monnet. N-a violat, normal, ci a stat cu ea pînă a vrut neruşinatul altceva. S-au iubit şi în poponeţ, cum ar spune Monica Gabor. A mai fost profesorul de religie tot cu o elevă. Pentru că aici e un site de umor, cultură şi trucuri magice, azi îţi arăt cum să ai aventuri incognito. Sper că eşti un profesor doritor de elevă sau elev (că nu discriminăm), că altfel nu doresc să instig la adulter sau înşelătorie pe faţă (doar dacă e ea o frigidă, ştii tu, nepotrivire de caracter). În primul rînd, fără urme. Nu fi cretin, orice urmă va putea fi folosită drept probă de avocaţi sau de doi malaci plătiţi de ta-su să te înveţe cum e cu respectul. Trebuie să cumperi o cartelă SIM prepay, iar abonamentul sau numărul tău obişnuit vor fi ţinute departe de eleve. Nu îi dai SMS-uri în care te semnezi, nu dai numărul acela decît ei, nu-i dai mesaje pe mail sau Facebook (sunt urme mari şi alea). Te poate înregistra cît vrea, nu e probă. Şi fii scurt în discuţii prin telefon, fixezi ora şi locul. Nu uita, sarcina e proba care se vede cel mai bine şi din ăla mic cu glas de buldozer poate fi luat ADN (poate are bani de aşa teste). Sexul se face doar la ea sau la hotel. Nu la tine, că e foarte uşor să lase urme: o periuţă de dinţi, şosete sub pat, o flegmă după şifonier. La ea e cel mai bine, dar ai grijă la urme, nu flegme după şifonier, da?, nu şosete rătăcite, chiloţi sau altceva. Vii, faceţi ce fac oamenii şi pleci. Atenţie şi la vecini, babele cu ochi de vulturi (sau ciori bete) sunt ghimpele din erecţia şi aventura ta. Eu zic să-ţi laşi barbă, plete şi să ai haine pe care după aventură le arzi, le dai cerşetorilor. Şi sexul să fie cu prezervative fără arome, te înhaţă garda direct după banana sau căpşuna ta. Hai că nu-i greu s-o vîri cu mantaua bună. În final, nu te da mare în faţa nimănui care nu e suficient de beat, astfel încît să nu fie o voce bună. E totul al tău, martorii nu fac altceva decît să te dea în gît. În niciun caz nu lugu-lugu, pusi-pupi în faţa altor elevi, iar la notare eşti obiectiv. Apropo, tot la urme, n-o lăsa să-ţi crestez spatele cu umghiile. Pe lîngă jegul tău care rămîne sub unghia ei, rămîne şi ADN-ul. Dacă eşti profesor de facultate şi ai o relaţie cu o studentă, perfect,...

Read More

La blogosfera mare, puțină scriitură

În foaia de prezentare a acestui site am spus că nu este un blog, blogăreala e treaba doar a celor care știu cum se face sau a celor pierde-vară care cred că au ceva de spus lumii. Oricine are ceva de spus lumii, doar că lumii nu-i pasă de fiecare părere rătăcită. Partea de care m-aș lega în mai josul text este calitatea și nu mă refer la una prea înaltă, e vorba de o chestie de bun-simț. Spre exemplu, primul caz al lui Chinezu. Este un blogăr care scrie chestii, n-aș putea să le spun articole. De fapt, ca să-l citez oarecum, el postează. Adică azvârle chestii unor oameni care stau să-l citească doar pentru că au auzit că e șmecher. Să nu fiu înțeles greșit, urmăresc vreo 4-5 bloguri (le-aș spune site-uri de opinie) foarte bune. Niciunul dintre ele nu este pe lista pe lângă care se gudură toți. Sunt oameni buni, inteligenți, care scriu. Nu blogări, ci creatori de conținut digerabil. Nu dau poze cu pisici decât într-o notă ironică sau intelectuală, nu dau opinii în două rânduri despre nu știu ce bere doar pentru că așa le-a spus compania. Așa, cu Chinezu. N-am nimic personal cu el, oamenii pot fi siniștri în propria gospodărie, doar că pare un guru al 2.0. Se și laudă că este așa. Iar lumea o ia de bună, i se închină zeului. Lumea, să fie cu băgare de seamă, nu mai inteligentă decât un câine care și-o scutură pe blană. Al doilea exemplu vine de la Gândul, un site care este parțial de știri, dar în cea mai mare parte este un site scris pentru Google. Au articolul pe care l-am indicat cu link. Nu spune mare lucru subiectul decât dacă ai fost fan al lui Douglas Adams, autorul “Ghidul autostopistului intergalactic”, o căutare carevasăzică populară, fie cum o fi. Cei de la Gândul sunt tari pe Facebook, pe online, așa se cred, astfel că au umplut un articol destul de plat cu numele lui Douglas Adams. Astfel, s-au pus mai bine cu Google. A ajuns articolul cu pricina la 6.000 de afișări tocmai datorită tehnicii SEO. Treaba SEO nu e rea decât când e prea multă. Ideea din final e că scriitura asta a ajuns de fapt postătură. Vezi ceva, îi cauți titlu SEO, bagi multe cuvinte cheie în articol – le repeți pe unde poți și gata. Dacă eu aș face un articol de 2.000 de semne numai cu Traian Băsescu, numai cu aceste două cuvinte, probabil că la o căutare după numele lui aș fi în top. Huffington Post a început acest ritual SEO, apoi toți l-au preluat....

Read More
5 nesăbuințe pe care să le faci la metrou
Mar11

5 nesăbuințe pe care să le faci la metrou

Cum să mergi cu metroul cu stil.

Read More

Decât o Revistă, până la următorul număr

Cu riscul de a pune în pericol banii de nuntă ai lui Cristian Lupșa, șase oameni s-au pus pe treabă ca să scoată la lumină o revistă despre alți oameni.

Read More

Cine n-are femeie, să cucerească una

Azi este 8 martie. Gata cu articolele acuzatoare, critice sau de orice fel. Sărbătoarea asta cretină tot le merită, dar dacă tot este ziua femeii, să fie. Nea Cărtărescu a avut o carte de portofel cu niște vorbe despre de ce iubește el femeile. El le iubește așa, restul bărbaților le iubesc mai altfel – nu, domnilor din Moldova, parul este doar pentru ocazii speciale. Dar merită iubite? Cam da, cu excepția homosexualilor cărora oricum nu le pasă, s-au reorientat. Drumul spre atenţia unei femei se pavează şi cu un cadou. Femeilor le plac cadourile. N-ai cum să nu apreciezi un cadou, e gratuit și nu trebuie să iei ceva în schimbul lui la o dată viitoare. Ce au deosebit femeile? Sunt diferite, cum și pentru ele bărbații sunt diferiți, asta e cert, dar ele sunt construite într-o manieră diferită. Într-o femeie ai întâi o fetiță căreia oricând îi arde de joc, îi arde să primească un iepuraș, un urs ceva de pluș. E modul ei de a cocheta cu inocența copilăriei. N-o mai fi demult inocentă, dar este un mic joc social pe care bărbații i-l fac. Femeilor le plac şi florile, dar asta din cauză că așa au văzut în filme sau au auzit în povești, dar când le primesc au o candoare aparte. În plus, le place ciocolata, iar ea este un motiv pentru ca ele să se plângă de silueta lor. Pentru unele chiar nu mai contează câtă ciocolată bagă, pentru altele are importanță. Dă-i unei femei o ciocolată bună, va zâmbi într-un fel aparte, interesant, mulțumit. Bărbații nu prea se duc de nas cu mici atenții, dar femeilor le plac, ține de inocența lor. Dincolo de utilitatea biologică a fiecărui om, corpul mai atrage şi atenţia, iar femeile sunt cele care stăpânesc corpul. Au un mers al lor, arată hidos când câte un bărbat îl mai terfelește pășind la fel. Se leagănă când merg, e ca și cum te-ai uita la o fetiță care se dă în leagăn, se prinde cu mâinile de lanțurile leagănului și se aruncă spre soare doar suficient cât să se întoarcă de unde a pornit, iar în jurul ei nu prea sunt alte lucruri la fel de interesante ca leagănul. Femeile au şi sâni (da, ăia la care bărbaţii nu se holbează niciodată, se știe!) care uneori prea expuși, prea mici, prea mari, prea înghesuiți, prea neîncorsetați de un sutien, dar sunt atractivi. Unii îi vor mari, revărsați, alții mici și fermi. N-ai a discuta gusturile, dar sunt atractivi. La naiba, până și femeile îi plac! Un scurt rezumat de până acum: femeile sunt atrăgătoare prin corpul, mersul și...

Read More

Romînii, fanii înșelării

Au debutat acum ceva ani emisiunile cu bărbați și femei care se înșală reciproc. Li s-a spus în felurite moduri, acum am găsit “Ochii din umbră” sau ceva ca asta. Bun, e vorba de o femeie înșelată de bărbat. Mereu de bărbat, niciodată femeia nu calcă pe lîngă relație. Am prins cîndva o emisiune în care femeia a înșelat, dar cam atît. Un popor de curve, romînii ăștia. Vor să vadă cum unii se cîrjesc reciproc cu alții, dar nu oricum, ci cu scandal. Nu se mai satură de vecinii lor, de familia lor, vor și la TV. Pe femei le înțeleg, se uită, încercînd să afle dinainte dacă și al lor e gata de așa ceva. Vor să prevadă decizia lui, pe unde își plimbă barosanul, vor să fie niște agathe christie moderne care miros în ce vagin își vîră nărodul carasul cel dibaci. Apoi, bărbații ce vor? Păi, vor să rîdă de bietul amărît: “Iată, bă, ce prost e ăla, eu m-aș descurca mai bine. Ia uite fraieru’, a uitat de telefon. Haha!”, și se scarpină grobian la testicule, la fel de porci pe cît sînt în oricare altă zi. Și sînt niște emisiuni goale, cu actori de ocazie care sînt dispuși să se facă de rîs pentru o ciorbă și un ciot de pîine. Șmecheria cu poporul ăsta, despre care spun că e de curve, e destul de simplă. Crede că toate femeile sînt curve și se minunează mai mult la bărbații care înșală. Bărbații au fost mereu înconjurați de aura de mari macho, niște amanți fără de seamăn, dar nu au fost și dovediți. Așa, cu emisiunile astea romînii ăștia știu cum merge treaba. Se uită bărbatul și-și spune: “Da, i-aș alerga și eu iapa prin pădurea sexului, aș încerca-o nițel pe capota trabantului.” Iar femeia se uită cu ochiul ăla critic pe care cred că-l au mereu: “Da, un prost! A lăsat-o pe aia de acasă și a luat-o pe strîmba asta, un prost!” sau “Dă-o dracu’ de proastă, nu se machiază, nu are grijă de ea și vrea fidelitate! Lasă că era clar, doar nu era să stea cu ea.” Și așa apar diverse dezbateri în familie pe marginea emisiunii. Nu pot prezenta televiziunile suficiente emisiuni de trădare conjugală, cît pot fi romînii de...

Read More

Hugo Chavez a murit – cultul personalității încă merge, SUA croiește o democrație pentru Venezuela

S-a murit între timp şi în Venezuela, a murit Hugo Chavez, acest revoluţionar cu mănuşi al secolului 21. A vrut şi el o revoltă ca cea reuşită de Simon Bolivar în secolul 19, dar nu i-a mers pînă la capăt în anii ’90. Spre sfîrşitul secolului 20 a reuşit să devină preşedinte, dar nimeni nu vrea să conducă doar o ţară democratică, aşa că a luat bisturiul constituţiei şi a început să taie. Şi-a luat mandat pe termen nedeterminat (ar fi fost ales periodic, deja era la al patrulea mandat), a (re)legat nişte prietenii cu unele ţări mai împovărate de grija socialismului şi a creat un cult al personalităţii în jurul său. Televiziunile i-au fost supuse, mass-media au murit subit sub discursurile lui interminabile. A avut şi un moment de lider maximo, a vrut armament nuclear. Se pare că pe parcurs i s-a înfundat conducta cu astfel de “bijuterii”. A vrut să aducă în Venezuela socialismul de secol 21, iar parţial i-a ieşit. A lătrat la americani ca un buldog al egalităţii claselor şi s-a gudurat pe lîngă mai vechi prieteni ai acestei ideologii. Nu a avut însă impactul lui Bolivar, ţara nu va ajunge să se numească (prea curînd) Republica Chaveză a Venezuelei, dar cultul personalităţii merge şi nu dă semne de gripare. The best are compensated the most. Hugo Chavez was so good at hating the rich he got rich. #Chavez — Brad Porcellato (@BradPorcellato) March 6, 2013   Dintr-un revoluţionar anti-rock, cu probleme grave de igienă şi cu un ascuţit simţ al impacienţei, Che Guevara a ajuns un idol pentru mulţi. Pulifrici care nu ştiu strop de istorie se închină, pupîndu-şi tricourile cu chipul lui, la plaga latino americană a secolului 20. Americanii au toată dreptatea să-l facă El Lidero Dezirabilo, dacă şcoala de gîndire din America de Sud şi din alte ţări cheie se raliază la socialismul ostenativ – democraţii din SUA, din care face parte şi Obama, sunt falangele întinse din mormînt ale lui Marx şi Engels – atunci e mai uşor să intri peste ei cu pretextul democraţiei legat de mitralieră. Din cîte îmi aduc aminte, placa cu drepturile omului a mers în tot felul de ţări pînă acum. Oamenii şi-au primit drepturile de a fi săraci, bombardaţi şi exploataţi. Venezuela, Cuba, Columbia sau Bolivia sînt mai şmechere, la ele nu ţine democraţia. După cum a demonstrat-o Chavez, se pare că nu. Urmează în Venezuela bătaia pe ciolan, stîrpită de Chavez în ultimii 15 ani. Acum e acum, în următoarele 30 de zile cît ţine Maduro (vicepreşedinte) de interimat, se rînduiesc viitoarele decenii ale ţării. Domnii SUAişti, nu credeţi că le-ar sta bine...

Read More