Acul metronomului merge din boală în boală
Mar17

Acul metronomului merge din boală în boală

El e din paradigma cealaltă, își așteaptă nevasta, o asistentă grasă, care vine gîfîind din capătul holului. E jovială, „pînă ai ajuns tu, băi boule, a-nchis la non-stop“ și dispar.

Read More
De ce nu vei salva vreodată lumea
Mar11

De ce nu vei salva vreodată lumea

Fii mîndru că n-ai fost croit din stofa măreției. Ți-ar fi venit prea largă pe umerii tăi mici care nu pot duce o corvoadă.

Read More
Orele orașului București noaptea
Mar08

Orele orașului București noaptea

“Vreme trece, vreme vine (…)” scria Eminescu în poezia “Glossă”. Ca un metronom, el îi cere cititorului să rămână rece la schimbări, să lase timpul să-și ducă bătaia fiecărei ore până la capăt. Geo Bogza scria în alte vremuri despre orele orașului său, oraș împărțit în felii de câte 60 de minute. Ritmul s-a păstrat, orele-s la fel, doar ce fac oamenii în ele e altfel. Orele nopții 19.15 este ora cinei, ora la care oamenii se strâng pe la casele lor și mănâncă fast-food, ceva gătit, pizza, shaorma sau doar iaurt dietetic cu fulgi de ovăz. Grasele se uită în fundul castronului și-și ascultă țipătul stomacului. Contează sufletul, căci frumusețea e trecătoare, dar oare și sufletul chiorțăie de foame? Bețivanii nu mănâncă, ei beau o bere, le va ține de foame. E ora la care unii diabetici își fac insula, peste câteva zeci de minute vor mânca. Organismul lor aproape a mai trăit o zi. 20.15 orașul ăsta e deschis oamenilor care își trăiesc viața, chiar dacă n-au una. Se duc la film, la cafea – cafeaua asta e mai bună și mult mai scumpă decât aia de dimineață, se duc să mănânce la restaurant, chiar dacă plinul și-l fac tot cu o shaorma. Chelnerii își freacă mâinile în așteptarea bacșișului. 21.15 este ora ultimelor 45 de minute pentru unele magazine megaimage, carfur sau oșan. Ultimii clienți sunt spinii de care nu te poți lipsi, știi că fără ei oricum n-ai mai avea nimic de muncă. Le-ai spune să cumpere de-ale gurii, de-ale casei mai devreme, să nu mai vină pe tura ta, dar le zâmbești și le urezi o seară bună. Seara ta, doar pentru tine, începe abia la o oră după închidere. 22.15 din Pipera pleacă ultimii angajați. Nu sunt corporatiști, sunt femei de serviciu, electricieni sau paznici. Fluxul continuă până aproape de 23.00, când metroul se aproprie de închidere. 23.15 este ora la care metroul își trage la peron ultimele vagoane, se petrec ultimele întâlniri la stații și magazinele, cele îndrăznețe, se uită cu ochi acuzator la clienții care se petrec monotoni printre rafturi. Este ora la care cluburile sunt mai pline, băuturile se consumă mai repede și moravurile sunt mai laxe. Orașul ăsta e deschis oamenilor care își trăiesc viața, chiar dacă n-au una. 24.15 și orașul nu mai e în noapte, e într-o nouă zi. E ora la care magazinele s-au închis, câte o florărie mai ține aprinsă lumina și shaormeriile pregătesc carnea pentru clienții care vor ieși matoliți din cluburi în următoarele ore. Muncitorii dorm, nu mai e somn de frumusețe, e somn de nevoie. 01.15 este ora la care chaturile online sunt...

Read More
“Tricolor” coborât în bernă
Mar07

“Tricolor” coborât în bernă

Hoția și prostia se plătesc, iar Gică Popescu se face vinovat de ambele.

Read More
Jurnal de emigrantă – episodul 16: Din categoria bărbați și pentru că Spania nu-i țigancă
Mar07

Jurnal de emigrantă – episodul 16: Din categoria bărbați și pentru că Spania nu-i țigancă

Voiam să vă spun că în timpul în care nu v-am mai scris vouă s-au mai întâmplat niște lucruri în viața mea. Am cunoscut un cretin nebun și puțin mai frumos ca Dracu, am reușit să fac o cucerire online și m-am îndrăgostit soft de un alt străin care vorbește fenomenal engleza.

Read More