Olimpiada acestor necunoscuți

După ora 18-19, încep să iasă pe alee. Sunt alergătorii de cursă scurtă, sunt oamenii care au terminat munca la corporație și ies în parc să alerge departe de grijile și problemele de care n-au timp și chef să fugă în viața de zi cu zi. Parcul e primitor, poți să fugi de orice în el, de câini și violatori, de neputința ta și de oamenii care te enervează. Ia-ți echipamentul ăla șmecher cumpărat cu un salariu minim pe economie și aleargă. Trage-ți, fată, colanții ăia aerodinamici peste fesele pipăite pe șestache în metrou, în aglomerația amiezii, și ieși la jogging. Tu nu alergi, tu te menții în formă. E o formă cultivată la cantină sau la fast-food, cu mâncare proastă, și în pauze afumate cu țigări slim.

Aleargă și tu, domnule, de neputința ta și de șefii pe care trebuie să-i perii frumos, ia-ți porția de asfalt sub picioare și “tunde-o” de aici, fii liber și independent așa cum sperai în adolescență. Ai banii tăi acum, stai singur și ieși la orice oră vrei tu să alergi, dar nu după de ora 22, că ai de recuperat la Game of Thrones și alte seriale care răsună în cubicle-uri și pe Facebook. Trebuie să știi ce e la modă. Agaț-o pe tipa aia șmecheră de etajul 5 cu analiza ta fină despre personajele plătite gras pentru seriale și lucrate bine la sală, la machiaj. Poate așa nu remarcă respirația ta, chelia și unghiile neîngrijite. Aleargă, domnule, ascultând în căști muzica pe care o ții departe de ceilalți de teamă că s-ar putea s-o considere nepotrivită mediului.

La alergat in parcul Al. I. Cuza

Prima Casă cu împrumut pe 30 de ani.

Aleargă și Ea în parcul ăsta, are curul lăsat și sânii prea puțin fermi pentru a fi o bombă sexi. Nu lasă șrapnele pe unde trece și miroase doar subtil a parfum, nu e bronzată puternic și n-are buze senzuale. E fata care s-a căsătorit devreme și acum și-a lăsat copiii la after ca să aibă timp să alerge. Bărba-su e pe drum, muncesc amândoi pentru Casă. Prima Casă cu împrumut pe 30 de ani. Ei nu aparțin Exodului creierelor, nici celui al medicilor, ei rămân aici să plătească rate, să aibă casa lor cu două camere, să-și crească și educe copiii și să alerge.

Poate e fata aia care mereu a fost o nimeni, din gimnaziu până după facultate. A sclipit cât să se angajeze, știe una-alta cât să nu fie proastă și acum își câștigă banii și traiul. Nu voia nimeni să facă sex cu ea cu pofta cu care dorea s-o aibă pe “aia bună”. Nici ea nu știe cum a ajuns într-o relație, nici nu știe dacă ar mai găsi altul așa că nu se grăbește să se despartă. La dracu’, aleargă, se împiedică, se împrăștie pe jos și se ridică tot singură. Nu vine un prinț fermecător s-o ia de mână, s-o ajute și să-i rămână o viață drept domnul vieții ei. Parcul ăsta nu-i Hollywood, iar ea nu-i pretty woman.

Aleargă și ei doi, umăr la umăr, se întrec, se împing, se joacă, se hârjonesc ca doi căței care abia se cunosc și care ar sta o viață în starea asta ludică. Au și ei probleme, dar acum nu fug de ele. Fug ca să aibă motiv să strângă amintiri, să râdă de prostiile lor când or fi bătrâni și senili și le-or mai fi rămas doar o caricatură făcuta vara în parc, două proteze și o mână de zile de trăit. Se duc la sex după alergătura asta, e un mod bun de a încheia ziua. Sau doar se duc și se uită la un film, împărțind același bol cu popcorn făcut la microunde.

A dracului durere le confirmă ceva de care nici ei nu mai sunt siguri și se simte atât de bine să îi doară ceva.

Aleargă și el, și ea, bătrâni și întrecuți de viață. Stau singuri în casă, nu se cunosc, doar împart bătrânețea în diferite trupuri. Fiecare și-a luat un câine care aleargă cu ei, înaintea lor sau împrejur. Ei fug de moarte și fiecare respirație tăiată, fiecare junghi e o dovadă că încă mai trăiesc. A dracului durere le confirmă ceva de care nici ei nu mai sunt siguri și se simte atât de bine să îi doară ceva. Corpul se veștejește pe zi ce trece și zeii care erau cândva sunt măcinați acum de timpul pe care îl credeau al lor, amic de beții, de sex și de vicii. De viață, ce să mai!

L-ar durea în p*lă că-i trece viața, că e bătrân și că uită multe lucruri importante – cum l-o chema pe nepot? când o fi ziua lu’ fi-miu? să nu uit să-i spun Mariei la mulți ani, mâine e ziua ei de nume. L-ar durea în p*lă, sincer, dar e aproape impotent și are prostata mărită. Ar durea-o și pe ea în cur că nu mai cucerește nimic, că are corp de smochină și șarm de buldozer, că nu-i mai pasă cum se îmbracă – oare când trebuia să fiu la dentist? mâine să-l sun pe Ionuț, face cinci ani mititelul, s-o sun și pe Alexandra, mi-a zis mă-sa că s-a angajat. Ar durea-o în cur de toate astea, dar deja se întâmplă asta, are hemoroizi.

Iau curba pe lângă lac, unul lângă altul, nu se cunosc, dar sunt bătrâni, aleargă și încă trăiesc. De s-ar încheia toate astea odată! Tinerii de pe lângă ei aleargă de asemenea, dar o fac spre bătrânețea în care își vor număra regretele și realizările. La dracu’, balance sheetu’ nu arată bine.

Moftul este pe Facebook. Vino în vizită.

S-ar putea să-ți placă și:

Schimburile proaste pe care le faci din optimism

Prima zi de dragoste, ultima noapte de Facebook

Trenul cu pasageri și fără pretenții

Author: Răzvan

Share This Post On