Teama de zbor

În ultimii doi ani cred că am zburat de vreo zece ori, dacă nu și mai mult. Nu mi-a fost niciodată teamă de prăbușire, de moartea cu care te întâlnești abia la nivelul solului, ci de anonimitatea ei. Statistic, iar asta găsesc încurajator, mor mai mulți oameni în accidente rutiere decât în cele aviatice. Totuși, când mor în cele aviatice sunt cel puțin câteva zeci până la câteva sute. E ca și cum moartea ar juca zaruri și prinde o mână excelentă.

Încă nu s-a prăbușit niciun avion în care am fost, iar asta e bine. Încă. Dar cred că trebuie să scriu acest text în eventualitatea în care se întâmplă. N-aș vrea să fiu un anonim când și dacă se va întâmpla, aș vrea ca oamenii să creadă că sunt un soi de superom, poate chiar superzeu, să-mi prevăd moartea.

Dacă n-ar fi ridicol și bizar, aș lăsa un mesaj de adio într-o notă ușor glumeață, ușor informală. “Dacă pică zborul în care sunt, tu cititorule, să le spui la presa să scrie frumos, să dea titluri bune: Profetul de pe ruta București – Paris: și-a visat moartea și n-a spus nimănui”, așa să le spui. “Să scrie presa despre mine kilometri de texte, care cum o găsi de putință, să trăiesc prin ele cât n-am trăit în realitate și, când lumea se va fi terminat, eu, cu nume și prenume și profeția mea să mă mai găsesc printr-un colț de server al Internetului”, așa să continue mesajul, să fie nițică poezie, dar și multă înțelegere față de moarte, că doar nu o face și ea special.

Bucharest International Air Show 2015 - BIAS 2015

Bucharest International Air Show 2015 – BIAS 2015

“Să mai adaugi în mesajul către presă și poporul uimit de tragedie următoarele: a spus că vede ceva, era în aer, apoi dintr-o dată nu mai e, e doar cădere. Cuvintele și imaginea aceasta nu-i dădeau pace, sub fruntea de profet se zbăteau spaima, inteligența colosală și condiția acceptată de muritor. Dar deși știa că va muri, noi toți nu știam, n-a spus nimănui, că așa e viața și el a înțeles-o excelent: nu trebuie oprită din drumul ei spre moarte.

Să le zici asta, sună a titlu bun, iar dacă e nevoie îl mai pot scurta să fie bun pentru Facebook, SEO și altele asemenea. Nu scriu mesajul din egoism sau din narcisism, dar n-aș vrea să mor anonim, cu alte zeci și sute care au țipat după viață până avionul s-a prăbușit. Scriu ca să nu scrie alții prostii”, așa aș zice spre final.

Cineva trebuie să-și asume și condiția aceasta de pseudoprofet, așa că o fac eu. Nu știu când vine Apocalipsa, dar oricum după ea vor fi prea puțini sau niciunul capabili să citească un bilet de adio.

Moftul este pe Facebook. Vino în vizită.

O să îți placă și următoarele:

Ultimul tramvai

BIAS 2015 în 15 fotografii

Dacă ne(fericirea) ar fi un oraș, l-am numi București

Author: Răzvan

Share This Post On